De ce cred că un broker bun trebuie să aibă experiență în bancă
Am văzut multe meserii care se pot învăța “din mers”. Creditele ipotecare nu sunt una dintre ele, și este doar o părere personală.
Un credit ipotecar nu e doar o cerere completată și o simulare de rată. E un proces cu pași clari, cu departamente diferite, cu reguli care se schimbă și cu documente care, dacă sunt incomplete sau interpretate greșit, pot amâna o tranzacție sau o pot bloca.
Eu sunt Alina Jurescu, broker de credite de 10 ani. Înainte de brokeraj am lucrat în bancă (BRD și Alpha Bank) timp de 8 ani. Și tocmai de aceea cred că un broker bun nu are voie să “ghicească” banking-ul. Trebuie să-l cunoască din interior.
Cum am ajuns în bancă, jobul pe care mi l-am dorit din liceu
Aveam 21 de ani când am intrat în BRD. Am trecut prin 5 interviuri grele în 4 săptămâni. A fost intens, cu emoții, nopți nedormite și multă presiune pentru că îmi doream foarte mult să lucrez în bancă.
Rolul meu a fost într-o echipă mobilă, pe funcția de universal teller. Pe românește, eram omul care putea înlocui colegi din agenții diferite, pe poziții diferite, atunci când lipsea cineva sau era un post descoperit.
Pentru mine, asta a însemnat cel mai bun “accelerator” de învățare posibil pentru că în perioada de onboarding am stat pe lângă fiecare coleg și am “furat” meserie: de la casierie și operațiuni, până la consiliere, credite, backoffice și procesare plăți.
Era perioada 2007–2008. Băncile nu erau digitalizate ca și azi, internet banking-ul era minimal, aproape inexistent, sistemele nu îți dădeau totul “mură-n gură”. Așa că am învățat banking pe bune, de la completarea corectă a documentelor și înțelegerea termenilor (ordonator, beneficiar, capitalizare, etc.), până la calcule făcute cu pixul pe foaie pentru dobânzi, comisioane, carduri, depozite.
Am făcut și trainingul oficial la Școala de formare BRD (Predeal), unde timp de 5 săptămâni am aprofundat proceduri, norme, conduită, vânzări, practică, tot. A fost o bază extraordinară.
De ce am plecat din BRD
Eram în anul 4 de facultate și aveam licența în față. După un an în bancă, unde dedicată fiind lucram 12 ore pe zi, am ales să mă retrag ca să mă pot pregăti temeinic pentru absolvire.
Lucrarea mea de licență a fost pe marketing bancar (studiu de caz BRD). Prezentarea a fost una dintre experiențele mele preferate pentru că fiecare profesor avea câte o întrebare reală despre un produs bancar sau un credit care îi dădea bătăi de cap, iar eu am avut ocazia să explic, pe înțeles, cum funcționează și ce înseamnă fiecare termen.
Acolo mi-am dat seama că am un “talent” care avea să mă ajute enorm mai târziu: să traduc „bancareza” în română simplă.
Alpha Bank, sau 7 ani în care creditele ipotecare au devenit “specializarea mea”
La nici o lună după ce am plecat din BRD, am fost contactată pentru o poziție în Alpha Bank. Rolul era într-o agenție dintr- mall, cu program flexibil, ceea ce m-a ajutat să îmi văd și de priorități și să termin studiile.
După absolvire, am fost chemată în sucursală să înlocuiesc un consilier pe credite PF, apoi mi s-a propus un post permanent în creditare. Motivele au fost simple, îmi plăcea munca, eram dedicată, învățam repede, aveam rezultate.
Timp de 7 ani ca și consilier credite, m-am specializat pe creditele ipotecare. Mi-au plăcut de la început, deși sunt dosare complexe, grele și stufoase. Dar satisfacția de la final, când clientul semnează și își vede “acasă” realizat, e enormă.
De ce brokerajul mi s-a părut logic: nu toți clienții “se potrivesc” unei singure bănci
În 2014 erau puțini brokeri de credite, iar lumea nu înțelegea clar ce fac. Eu îi înțelegeam din interiorul băncii.
În creditare, se întâmplă des un lucru simplu:
clientul nu e eligibil la banca X (din motive de norme interne),
dar e perfect eligibil la banca Y.
Ca angajat într-o singură bancă, poți oferi o singură variantă. Ca broker, poți oferi soluția potrivită dintre mai multe.
Asta m-a atras: să pot compara oferte, să aleg ce se potrivește profilului clientului și să trimit dosarul acolo unde are șanse reale, nu “să vedem” ce iese.
Am prins perioada în care am simțit că banca se schimbă. O dată cu digitalizarea, multe lucruri au devenit mai rapide, dar și mai „pe cifre”. Accentul s-a mutat tot mai mult pe targete, KPI-uri, funnel-uri de vanzari, iar rolul de consilier risca să se transforme din consultanță într-o vânzare în serie.
Momentul care mi-a rămas în minte a fost când cineva din domeniu m-a întrebat, cu toată sinceritatea, care e diferența dintre debit și credit. Nu judec omul, dar pentru mine a fost un semnal clar: dacă fundamentele nu mai sunt tratate ca fundamente, e timpul să aleg un drum în care expertiza chiar contează.
Cum am început ca broker
A fost multă muncă, puține dosare, dar învățare intensă.
Am intrat în brokeraj printr-o recomandare, într-o companie cu experiență. Am spus simplu: vreau să învăț.
Primele 6 luni au fost o școală serioasă, multe proceduri, norme, particularități pe mai multe bănci, cum construiești un dosar fără “găuri”, cum identifici corect nevoile clientului și cum te pliezi pe fiecare bancă.
Financiar, începutul nu a fost spectaculos, dimpotrivă. Profesional, a fost cea mai bună investiție.
De ce consider că experiența în bancă e un “must” la credit ipotecar
Un credit ipotecar trece printr-un traseu real în bancă: analiză financiară, juridic, evaluare, risc, comitete de credite, etc. Dacă n-ai văzut traseul ăsta “din interior”, riști să tratezi totul superficial: “depunem și vedem”.
Eu am trecut prin bancă și știu:
ce caută fiecare departament,
cum arată un dosar complet,
ce se cere de obicei suplimentar,
care sunt șansele reale în funcție de profil și de bancă.
Asta înseamnă pentru client: mai puțin stres, mai mult control, mai multă predictibilitate.
Și încă ceva important, termenii bancari sunt ambigui pentru majoritatea oamenilor. Dacă tu, ca broker, nu știi noțiuni de bază sau mecanisme precum OP condiționat de exemplu (foarte important în tranzacții), devii o sursă de confuzie, nu de ajutor.
Cum lucrez azi (și de ce clienții mă recomandă)
Lucrez cu toate băncile și gestionez multe tipuri de finanțări, însă 95% din creditele mele sunt ipotecare (achiziție, Noua Casă, refinanțări, teren, construcție, spații comerciale, etc, PF și PJ).
Ce spun clienții (link), cel mai des despre mine:
comunicarea e excelentă,
intervin când apar blocaje,
explic clar și traduc “bancareza”,
nu creez panică și nu “împing” lucrurile fără sens.
Ce NU fac:
nu plimb oameni inutil în bănci,
nu depun dosare în paralel la mai multe bănci, “să vedem” unde iese,
nu promit aprobări fără temei,
nu agit tranzacția înainte de aprobarea negru pe alb.
De la primul meu job în bancă, când învățam fiecare termen și fiecare document ca să nu greșesc niciun detaliu, până la dosarele ipotecare de azi, firul roșu a rămas același, și anume să fac lucrurile corect și să le explic pe înțelesul oamenilor.
Știu că pentru mulți, banca e un loc care sperie: proceduri, acte, termeni, tăceri, așteptare. Pentru mine, e un mecanism pe care îl cunosc din interior și tocmai de aceea pot să îl traduc și să îl fac mai ușor de dus.
Nu pot promite că un credit se aprobă „sigur”. Pot promite în schimb ceva mai valoros: transparență, pași clari, termene realiste și un dosar pregătit ca la carte. Iar când ajungi la semnare și îți dai seama că n-a fost un haos, ci un proces, știu că mi-am făcut treaba.
Asta înseamnă pentru mine Dau credit viselor tale. Pe bune.